johnny, the soul of jazz


24.

O voce tuşantă cu inflexiuni de nai, orgă şi saxofon (Teodora Enache) şi magicianul Johnny Răducanu, maestrul de necontestat al jazzului românesc, supranumit de celebrul critic american Leonard Feather-”Mr. Jazz of Romania”, au creat într-o zi din primăvara 2002, la Suceava, cel mai reuşit ”event” artistic al acelui an în Bucovina. La sfîrşitul spectacolului am văzut sute de oameni transfiguraţi, pe deplin convinşi de faptul că au participat la o gală de neuitat. Doar versurile lui Blaga ar putea reda cu mai multă ”exactitate a admiraţiei” momentul la care am asistat: ”Un zeu de cîntă, cum se-ntîmplă cîteodat,/ N-atinge doar cu degetele-o liră, /El îşi destramă-n vînt fiinţa toată.”

Improvizînd un program variat cu piese din repertoriul internaţional, compoziţii proprii şi prelucrări din repertoriul Mariei Tănase (etno-jazz), Johhny Răducanu a pigmentat spectacolul cu un monolog plin de o caldă ironie, nostalgie şi luciditate, cu savoarea lingvistică şi înţelepciunea unui Anton Pann sau Cilibi Moise. Ne-a spus încă de la început, cu o umbră de melancolie în glas, că regretă Suceava de altădată, probabil mai ales centrul cu acele case pline de farmec cu două niveluri şi balcoane metalice în stil baroc, cu prăvălioare şi lampadare vechi, dar în final bucuria i-a iluminat faţa cînd a trebuit să ne mărturisească, după recitalul incredibil al Teodorei: ”Cînt de 12 ani şi parcă a început să mă impresioneze şi pe mine. Un aplaud şi pentru maestru!”

Maestrul ne-a încîntat prin cîteva din cele mai valoroase creaţii proprii, unele dintre ele compuse la pianul marelui George Enescu, precum ”Tescani ’84”, veritabile totemuri sonore ale spiritualităţii româneşti, remarcabile prin acel tainic proces alchimic de transmutaţie a etosului românesc în universal. La fel au fost şi prelucrările extraordinare din repertoriul Mariei Tănase, melodii aduse la lumină ”din străfundul sufletului românesc”, aşa cum ne atenţiona pe bună dreptate. Ne-am reamintit că muzica face parte din esenţa fiinţei noastre ascultîndu-i impetuoasa cavalcadă sonoră, diversitatea de sunete ireductibile, diferit cadenţate, interconectate, pline de transparenţă, fluiditate şi fior dramatic. Am asistat magnetizaţi la o perfectă comuniune întru spirit între cei doi, dar în acelaşi timp la un superb elan comun către ceilalţi-o revărsare plină de tensiune şi lirism a fiinţei lor profunde. Cei mari ştiu întotdeauna să dăruie, să se dăruiască.

Recitalul oferit de Teodora Enache a fost o fascinantă întruchipare a Timpului. De la Maria Tănase şi Aura Urziceanu, cred că muzica românească nu a mai avut o asemenea voce, cu o amplitudine şi un vibrato năucitoare, capabilă să treacă cu atîta uşurinţă de la expresivitatea ţipătului la stilul amoroso, la şoaptă. Numai o persoană cu o viaţă interioară de o bogăţie fără seamăn, cu o vibraţie sufletească aparte poate să atingă o astfel de performanţă. Teodora nu produce sunete, ci fiinţe sonore care transcend orice realitate fizică într-o încleştare străfulgerată de străfundul sufletului românesc, caracterizat de Dan Botta prin inspirata sintagmă ”unduire şi moarte”. Vocea ei are un miez de flacără, e o ţesătură polifonică extrem de complexă, cu treceri surprinzătoare de la frecvenţele joase, întunecate, la cele mai luminoase tonalităţi, care se destramă sau se reface instantaneu. O voce de combinaţii ardente, în care nostalgia, melancolia şi bucuria se amestecă incitant şi frenetic, cu o inteligenţă şi un feeling irezistibile. E o voce autoreferenţială, care-şi cunoaşte şi coordonează foarte bine posibilităţile, o voce inteligentă atent şlefuită în timp de Johnny Răducanu, din care răzbate freamătul unui straniu sentimentalism al inteligenţei. La Teodora Enache sunetul devine o suferinţă a luminii.

Singura umbră peste această sărbătoare a muzicii a fost vechiul pian de la Casa Culturii, o relicvă care l-a făcut la un moment dat pe Johnny Răducanu să exclame cu năduf: ”Pianul e o mizerie!”

(Fragment din viitoarea carte, ’’Marele Joc’’)

About Constantin Severin

Constantin Severin (constantinseverin.ro) is a Romanian writer and, as a visual artist, the founder and promoter of the award-winning concept known as archetypal expressionism. He is the author of eight books of poetry, essays, and novels, and his poems have been published by major Romanian and international literary magazines. He is one of the editors of the French cultural magazine Levure littéraire.
This entry was posted in Art and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to johnny, the soul of jazz

  1. Leonard Leid says:

    Salut,

    I am a graduate student in Eastern European studies specializing in Romania. I found a great short memory written by you over a year ago about Ada Kaleh on Redroom.com. I am writing a paper on this island and wondered if you knew of any good articles written about it or even personal memories. The world has such short memory. I can read Romanian, French, or German. I am studying at Indiana University in Bloomington Indiana and want to thank you very much for your time.

    Leonard Leid
    leonard.leid@gmail.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s