severin’s choice:ilie boca, un arghezi al penelului


57.

Un Arghezi al penelului este pictorul Ilie Boca, născut în 21 februarie 1937 la Botoşana (creuzetul unui amestec în timp între ardeleni şi bucovineni, aşa cum proba într-o insolită genealogie a tuturor locuitorilor satului, regretatul profesor Vasile Boca).
Arta sa este o sinteză între motivele, palimpsestele tradiţiei (de la pictura rupestră la Paul Klee) şi tehnicile post-moderne (serialism, action painting, etc).
Stabilit la Bacău de peste 40 de ani, Ilie Boca domină cu autoritate viaţa culturală a oraşului lui Bacovia, reuşind să-i adauge o dimensiune europeană prin inventivitate, provocare artistică şi o extraordinară putere de muncă. Cu o imensă operă, marcată de biografie, de memorie şi sentiment, de expresivul univers al mitologiei rurale şi de meandrele psihologiei umane, pictorul din Ţara de Sus pare fascinat de o poetică a structurilor polifonice, de atracţia pentru relaţiile secrete dintre imagini separate. O constantă a creaţiei sale o constituie panourile, care impresionează printr-o ştiinţă aparte în organizarea seriilor de imagini. Grafemele sale dispuse pe suluri nesfîrşite de hîrtie devin adesea semne plutitoare, sub care sensurile se fluidizează şi trec de la o filă la alta, fără a-şi fixa rădăcinile într-un loc. Din aceste juxtapuneri de imagini ţîşnesc la suprafaţă sensuri noi, interşanjabile. E o artă a fugii, în care centrele de atracţie se află în afara sistemului compoziţiei, o structură artistică apropiată de multiplicitatea, dinamismul şi panteismul barocului.

Palimpsestul este cuvîntul care rezumă tehnica spirituală a acestui prodigios pictor, definind cu exactitate tensiunea întrepătrunderii dintre diferite straturi de timp încărcate de biografia lor culturală. Discipolul lui Alexandru Ciucurencu ne convinge că regăsirea identităţii noastre se poate realiza în primul rînd prin cultura de tip palimpsest. ”O adevărată tradiţie nu este mărturia unui trecut depăşit, ea este o forţă vie, care însufleţeşte şi informează prezentul”, scria unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului al XX-lea, Igor Stravinski. Fără trecutul nostru spiritual nu putem să ştim cine sîntem azi şi nici să devenim oameni de cultură ai viitorului. În literatura noastră contemporană, o operă reuşită a culturii de tip palimpsest este poemul ”Levantul” de Mircea Cărtărescu.

Boca pare preocupat de căutarea febrilă a lucrului în sine. El înlătură copiile realităţii una după alta, fiind convins că originalul poate fi găsit. Combinînd hieraticul cu grotescul, formele nefinistate, în starea de proiect cu cele solid articulate, coloritul transparent din arta vitraliilor cu cel intens, realizat cu pensulări energice, groase, Ilie Boca a învăţat probabil lecţia lui Rembrandt, de a nu lucra după teorii, ci după experienţa vizuală a vieţii. Foloseşte o tehnică mixtă, culori de apă pe care şi le prepară singur, culori de ulei sau acrilice, iar ca suport materiale diverse precum pînza, hîrtia, cartonul sau ţesăturile cu texturi expresive. Este convins că pictura nu s-a schimbat în esenţa sa de la celebrele fresce din Altamira şi de aceea nu pare a fi obsedat de iluzia perspectivei, ”jucăria” favorită a pictorilor din perioada Renaşterii.

În decursul timpului, opera lui s-a structurat în mai multe cicluri tematice: măşti şi scene cu obiceiuri de iarnă, portrete de ţărani, compoziţii cu obiecte din spaţiul rural, peisaje (Tescani, Berzunţi, Balcic, Italia, etc), palimpseste, nuduri, cai, ş.a. În majoritatea lucrărilor desenul este vioara întîi, astfel încît am putea închide secretul artei sale prin următoarea metaforă: explozia unui ghem de linii în faţa luminii. O artă a liniei în libertate, o linie reflectată în ea însăşi şi în profunzimile existenţei. O linie cu o muzică aproape corozivă cuprinde chipuri neguroase, privelişti însomnorate, cîini, sperietori, personaje mascate sau cai de o tulburătoare expresivitate.

L-am cunoscut pe Ilie Boca la Botoşana, în urmă cu mai mulţi ani, unde a vernisat o expoziţie cu peisaje din Italia, desenate cu pastă densă. Era o seară de primăvară şi lumina ce se surpa pe feţe părea un pergament viu, întunecat de hieroglifele unor trecute vieţi.

(fragment din viitoarea carte, ”Marele Joc”)<a href=”http://www.youtube.com/watch?v=2xJyu_G2_Ig”>

About Constantin Severin

Constantin Severin (constantinseverin.ro) is a Romanian writer and, as a visual artist, the founder and promoter of the award-winning concept known as archetypal expressionism. He is the author of eight books of poetry, essays, and novels, and his poems have been published by major Romanian and international literary magazines. He is one of the editors of the French cultural magazine Levure littéraire.
This entry was posted in Art and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s