Marian Victor BUCIU despre poezia lui Constantin Severin


books

“Societatea” literelor noastre nu l-a asimilat cum se cade pe Constantin Severin (1952). L-a afectat nu numai acţiunea mutilantã a Cenzurii care i-a fost aplicatã, de altfel puţinelor texte acceptate, dintr-un singur volum, în “orânduirea” comunistã. Dar şi limitele, prejudecãţile, partizanatele arbitrare, dincolo de programele estetice şi conştiinţa moralã a criticilor noştri, l-au îndepãrtat pe Constantin Severin de recunoaşterea cuvenitã.
Un şoc, înãbuşit în culisele literaturii, a urmat dupã succesul poemelor sale în strãinãtate, în versiunea englezã. Un limbaj marginal, neagreat ori chiar suspectat în poezia din România, s-a constatat cã apãruse într-un laborator poetic singular. În timp ce, sã spunem, un alt “laborator”, al altui poet, dispunând, ca editor, de o realã logisticã, nu “prinde”. Din acest fapt se pot constata în acelaşi timp defazarea esteticã şi tulburãrile etice ale criticilor noştri cantonaţi aparent în canonul exclusiv naţional, când de fapt nici pe acesta nu-l urmeazã, coerent şi consecvent, pânã la capãt. Pe de altã parte, prin Constantin Severin, avem a reflecta la “destinul” convenţional şi artificial al poeţilor supuşi judecãţii criticilor construind realitãţi prea apropiate şi totodatã iluzorii.
Poemele sale figureazã o singularã comuniune între tehnic şi antropologic. Au o structurã de o muzicalitate subtilã şi stranie. Realul poetic e reconstruit – dupã un principiu muzical, modern, mallarméan – cu profunzime şi diversitate a sentimentelor, candoare, tandreţe şi intuiţie reflexivã. Stilul poetic e personal, exact şi spectaculos. Într-un cuvânt, matur. Cu efecte profund calculate, de un magician al surprizei topice, fundamentate pe (de)sintaxism.
Sunt poeme scrise din perspectiva eului dominat de trãirile unei combustii dramatice susţinute, fãrã ţintele parodice obscure sau facile frecvente în poezia contextului. Existã o angajare po-eticã esenţialã şi pilduitoare, care face din acest autor o figurã exponenţialã a timpului sãu.
Limbajul poetic îi atestã vocaţia genuinã a elaborãrii analogice. Un imagism elevat se sprijinã pe o retoricã naturalã, de o supleţe şi o subtilitate care-i probeazã lui C. Severin instinctul creator. Dar şi cultura poeticã aplicatã pe istoria unor poetici de anvergurã universalã.
Concepute ca nişte rapsodii ontologice, poemele evidenţiazã îndrãzneala şi insolitul enunţãrii lirice. Originalitatea poetului se întemeiazã pe sensibilitate sa şi pe un limbaj de o realã deschidere universalã. El comunicã ceva acut, profund, omului contemporan provocat de epistemologii ştiinţifice şi poetice aflate într-o fertilã interferenţã. O poeticã ontologicã se fundamenteazã pe o nouã reflexie plasticizatã. C. Severin împlineşte într-un fel scliptor dezideratul noului antropologism poetic, la limita umanizãrii ştiinţei şi a descoperirii rigorilor sentimentale şi cognitive ale fiinţei.
C. Severin îşi forjeazã poemele într-un limbaj actual şi, nu mai puţin, de viitor, care ţine seama însã şi de tradiţie. E vorba însã de o tradiţie vie, aptã sã înfrunte cu adevãrat precaritãţile timpului. Poetul a fost de la început o personalitate atipicã, în context autohton. El nu avea cum sã nu surprindã, într-un orizont scãzut de aşteptare. Depãşise punctul de sincronizare cu sensibilitatea şi gândirea majorã a unor mari culturi poetice.
Alãturi de Gellu Naum, care se pare cã-i cunoştea şi aprecia poemele, Constantin Severin este acceptat de comunitatea deschisã a poeţilor “de pretutindeni”, pentru forţa de a se confrunta cu modele fertile încã active în tradiţia liricã majorã. Anglofonã: T.S.Eliot, E. Pound etc. Sau niponã: a primit un premiu pentru haiku în Japonia, a scris şi poeme în lanţ (renga). Iar totul s-a petrecut cu o discreţie naturalã, fapt care îl defavorizeazã şi îl favorizeazã totodatã.
Rezultatul ultim devine o poeticã proprie, subtilã, dificilã: a spaţiului dilatat expresionist, a dezambiguitãţii şi a antimimesis-ului platonician. C. Severin este un lirosof tulburãtor, care îşi extrage poemele din spiritul sãu deceptiv. Imaginaţia sa e precisã şi profundã. El obţine poeme ale unei sinteze miraculoase dintre imagism şi obiectivism. Retorica lor suplã activeazã cu o rarã îndemânare atât registrul reflexiv cât şi pe cel tranzitiv. Un alt poet a încercat sã-l circumscrie “himerismului” sãu pretins a fi fundamentat ştiinţific. Gestul n-a însemnat nimic altceva decât un elan artificial, fãrã urmãri. Nici mãcar aceea de a-l apropia pe comentator de modelul acestui poet fãrã ambiţii teoretice elementare şi intens mimetice. Trebuie spus, chiar şi în treacãt, cã nu de un pozitivism liric e vorba în acest caz, pentru cã obiectul acestei poezii e realul integral, natural şi artificial.

MARIAN VICTOR BUCIU-”Panorama literaturii române din secolul XX. Vol. I, Poezia”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003

Informaţii despre autor:

MARIAN VICTOR BUCIU (n. la 4 februarie 1954 în comuna N. Titulescu din judetul Olt) este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, unde preda cursuri de literatura româna. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1993. Corespondent si colaborator al revistei Seine et Danube, Paris, 2003-2005. A publicat aproape 600 de articole critice. Prezent cu 18 publicatii în volume colective, dintre care 10 în strainatate, în Franta si Germania. A participat la mai multe simpozioane si colocvii, unele internationale, în Germania si Franta. Unele volume critice ale sale sunt citate si comentate în reviste si carti ori în teze de doctorat din Franta, Germania, Spania, Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia, SUA, Canada. Cartea despre Dieter Schlesak a aparut într-o larga proportie în: Die Welt als Text in Zeiten von Diktatur und Exil, în Sprachheimat. Zum Werk von Dieter Schlesak in Zeiten von Diktatur und Exil, GGR-Beiträge zur Germanistik-24, Jürgen Egyptien, George Gutu, Wolfgang Schlot, Maria Irod (Hrsg.), Editura Universitatii din Bucuresti-Pop Verlag, Bucuresti-Ludwigsburg, Germania, 2009, si în: Edda Binder-Iijima, Romanita Constantinescu, Edgar Radke, Olivia Spiridon (Hrsgg.), Gedächtnis der Literatur. Eirinnerungskulturen in den südosteuropäischen Ländern nach 1989. Rumänien im Blickfeld, Pop Verlag, Ludwigsburg, 2010.

Carti publicate: Proza: Concediu fara plata, roman, 1980; Pe scari, deasupra lumii, proza scurta, 1987.

Critica si istorie literara, eseu: Celalalt Arghezi. Eseu de poetica retorica a prozei, 1995; editia a II-a, 2008; Breban. Eseu despre stratagemele supravietuirii narative, 1996; Ionesco. Eseu despre onto-retorica literaturii, 1996; editia a II-a, 2007; E. M. Cioran – Despartirea continua a Autorului cel Rau. Eseu despre onto-retorica Textului cioranian, 1996; editia a II-a, 2005; Onto-retorica lui I. L. Caragiale, 1997; Tepeneag. Între onirism, textualism, postmodernism, 1998; Promptuar. Lecturi post-totalitare, 2001; Animale bolnave de N. Breban, 2002; Dieter Schlesak, un maestru german al evaziunii, eseu critic, 2003; editia a II-a, 2007; Panorama literaturii române în secolul XX. 1 Poezia, 2003; Zece prozatori exemplari. Perioada interbelica, 2006; Zece prozatori exemplari. Perioada comunista, 2007; Vointa si puterea de creatie. Opera lui Nicolae Breban, 2009; Panorama literaturii române în secolul XX. 2 Proza (Partea întâi), 2009; 10 + 10 prozatori exemplari nominalizati la Nobel, 2010; Panorama literaturii române în secolul XX. 3 Proza (Partea a doua), 2010. A îngrijit si prefatat volumul L. Dimov, D. Tepeneag, Onirismul estetic, Ed. Curtea Veche, 2007.

Premii: 1978: Premiul pentru debut în proza, al Editurii Albatros, cu romanul Concediu fara plata (aparut în 1980, întârziere datorata rezistentei la cenzura). 1991: Premiul pentru critica literara al revistei „Ramuri”. 1995: Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Celalalt Arghezi. Eseu de poetica retorica a prozei. 2001: Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, pentru Promptuar. 2007: Premiul revistei „Scrisul Românesc” pentru Panorama literaturii române în secolul XX. 1 Poezia. 2010: Premiul revistei Contemporanul. Ideea Europeana.

About Constantin Severin

Constantin Severin (constantinseverin.ro) is a Romanian writer and, as a visual artist, the founder and promoter of the award-winning concept known as archetypal expressionism. He is the author of eight books of poetry, essays, and novels, and his poems have been published by major Romanian and international literary magazines. He is one of the editors of the French cultural magazine Levure littéraire.
This entry was posted in Literature and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s