”Iubita lui Sabato” la editura TexaRom din SUA


cover_2_Iubita lui Sabato

La editura TexaRom din S.U.A. a apărut cu titlul schimbat, ”Iubita lui Sabato”, ediţia în format electronic (e-book), revizuită de autor, a primului meu roman, ”Iubita lui Esto”, publicat în anul 2010 de editura Curtea Veche din Bucureşti şi distins cu Premiul pentru Proză al Asociaţiei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.

http://texarom.com/ro.html

Editura TexaRom, fondată de scriitorul român Bogdan Bucheru şi de soţia sa, Kelly Bucheru, colaborează cu autori independenţi şi edituri din mai multe țări, cărţile electronice fiind distribuite la marile magazine on-line, Amazon (Kindle), Barnes & Noble, Kobo, Elefant.ro, Google Bookstore și Apple IBookstore (iPad, iPhone).

Cartea poate fi deja procurată prin intermediul saiturilor Amazon, Barnes&Noble, Itunes şi Kobo:

http://www.amazon.com/Iubita-Lui-Sabato-Constantin-Severin-ebook/dp/B00GNSCOUC/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1384716507&sr=8-1&keywords=Constantin+Severin

http://www.barnesandnoble.com/w/iubita-lui-sabato-constantin-severin/1117396246?ean=2940148961420

Itunes- https://itunes.apple.com/us/book/iubita-lui-sabato/id755654469?ls=1&mt=11

Kobo- http://store.kobobooks.com/en-US/ebook/iubita-lui-sabato

O editură, TexaRom şi un roman, IUBITA LUI SABATO, pentru românii din întreaga lume!

Scurte referinţe critice (selectiv) despre roman:

‘’(…)Probabil că romanul lui Constantin Severin, Iubita lui Esto, Curtea Veche, este cel mai intelectual din ultimele decade ale literaturii române. Intelectual în sensul bun – adică nu paradă de asimilări culturale şi nici o înşiruire de termeni preţioşi. Cu alte cuvinte, nu snobism, ci ceva rafinat, oarecum în maniera lui G. Călinescu. Autorul, poet optzecist cunoscut mai cu seamă datorită poemului ermetizant şi straniu Zid şi neutrino, este bibliotecar în Suceava şi, cvasi-neverosimil, descălecător în pictură al expresionismului arhetipal. Dar şi teoretician în limba engleză al postliteraturii, pe urmele lui Richard Millet, însă cu temei în opera lui Deleuze şi Guattari. Recent, el s-a raliat mişcării A Treia Paradigmă. Teoretizările sale vin înaintea celor produse de cutare academician de la noi şi oricum sunt mult mai bine fundamentate conceptual.
Constantin Severin îmi confirmă o impresie care mă încearcă de ceva vreme: anume că viitorul intelectualului este în provincie. Metropolele, din cauza costurilor vieţii, încurajează superficialitatea. Intelectualii de capitală pot obţine o formaţie solidă şi enciclopedică numai prin înregimentare politică mai mult sau mai puţin vizibilă. Or, în epoca postistorică, libertatea de a critica sistemul în ansamblu, nepartinic, este definitorie pentru statutul de intelectual. Nu exagerez deloc cu aceste afirmaţii. Constantin Severin este un pictor prezent în galeriile din străinătate şi se află în corespondenţă cu teoreticieni străini remarcabili. Printre aceştia se numără şi Richard Rorty. Ca să nu mai spun că Iubita lui Esto nu este un roman oarecare, ci a fost scris în urma consultării lui Ernesto Sabato, căruia i-a fost cerută permisiunea de a se fantaza pe seama biografiei sale. Şi toate acestea din Suceava…(…)’’
(Felix NICOLAU)

‘’(…)Acţiunea romanului său se petrece în două continente, Europa şi America de Sud, două toposuri culturale România şi Argentina, două tipuri de memorii culturale, multiple tipuri de comparatisme culturale (cel dominant ţinând de apanajul latino-american, însă şi de strategiile unei şcoli de proză germană, cum a fost cea dezvoltată în jurul lui Heinrich Böll, scriitorul ce lua în 1972 Premiul Nobel pentru proză. În acest spirit, apar şi la Severin intersecţii, interstiţii şi evenimente neverosimile – datorită injectării timpului în real ca pe o perfuzie a memoriei -, dar în acelaşi timp posibile, chiar reale, aşa cum este de ex., mergând pe urmele aceleiaşi digresiuni, prezenţa lui Boll la Iaşi, în cursul celui de al doilea război mondial, dar nu ca scriitor, ci ca soldat…) Vorbim, aşadar, de un specific al perspectivei literare, obligatoriu descriptibil în tehnica de colaj, care la Severin mixează sistemele de referinţă spaţio-temporale, generând o stare de avangardă şi o finalitate de postmodernism.
Am enunţat astfel o primă observaţie: Avem de a face cu un roman exotic, o ego-zofie, un aproape roman hiperrealist magic , şi în care talentul autorului se vede după felul corect şi destul de meşteşugit în care inventează un topos plauzibil, fabrică un text, creează chiar un idiom ce se anunţă interesant (venind pe linia unor Huxley sau Alejo Carpentier dar şi şcoala latino -americană), aventura textuării e remarcabilă, singura latură ce i se poate reproşa ca fiind mai scăzută sub raportul realizării în acest prim roman al său este forţa mesajului, care mai degrabă se diluează şi se ascunde către final. Însuşi finalul romanului e mai degrabă un final în cheie poetică ermetică, atribuibil mai degrabă metaforei, şi nu e neapărat unul ce slujeşte cheia iniţiata a romanului. Dar această surpriză s-ar putea să fi fost preferată chiar de autor şi să nu fie o simplă întâmplare.(…)’’
(Angela FURTUNĂ)
‘’(…)Probabil pentru că acţiunea se petrece în ţara lui el tango, construcţia romanului este şi ea una aproape muzicală – împărţirea pe părţi se face cu numele tempourilor muzicale menite să rezoneze cu sentimentele protagoniştilor. În continuare, referitor la construcţia romanului este interesant de observat felul în care nici măcar la nivelul discursului Esto şi Aria nu sunt separaţi. Scrisorile celor doi se întrepătrund într-un dialog cu ritm propriu, ca şi cum ar fi de fapt o singură fiinţă care vorbeşte pe două voci.
Frazele ample, construite pe modelul celor caracteristice scriitorilor din America Latină, împreună cu referinţele dese la muzica lui Astor Piazolla cu greu nu te pot răpi în universul exotic căruia îi aparţin. Mai ales cu cât în universul cărţii regăsim nume precum ale lui Borges, Xul Solar, Henri Coandă sau Ernesto Kahan. Un punct forte al cărţii, meritul autorului, este o documentare minuţioasă şi aproape fără greşeală, ceea ce transformă cititul unui aparent roman de dragoste într-o continuă descoperire a referinţelor culturale.(…) ‘’
(Silvia GRĂDINARU)

‘’(…)Fără îndoială, epicul cărţii, în care se mişcă real personaje reale, în care adevărate sisteme de gândire dau consistenţă unor tipologii comportamentale, subjugă, fiinţa umană fiind mereu flămândă de intimităţi sacre. Dar mai presus de epicul ireproşabil, deci complex, deci cu o infinitate de regăsiri, este iniţierea pe care o propune Constantin Severin iniţiindu-se, aşa cum face şi în pictura lui nepictată cu mâna, ci cu mintea şi cu sufletul.
„Iubita lui Esto”, un roman „breugel-ian”, precum cele ale lui Mircea Streinul, este una dintre primele cărţi mari de proză ale Bucovinei contemporane şi, fără îndoială, ale literaturii române în general. Dar oare avem noi onestitatea de a preţui aşa cum suntem datori să preţuim un creator de talia lui Constantin Severin?(…)’’
(Ion DRĂGUŞANUL)

Un dialog cu scriitoarea Andra Rotaru despre acest roman:

http://www.agentiadecarte.ro/2010/09/%E2%80%9Cpasiunea-si-limbajul-aceste-fiinte-imponderabile-greu-de-strunit-nu-pot-fi-separate%E2%80%9D/

About Constantin Severin

Constantin Severin (constantinseverin.ro) is a Romanian writer and, as a visual artist, the founder and promoter of the award-winning concept known as archetypal expressionism. He is the author of eight books of poetry, essays, and novels, and his poems have been published by major Romanian and international literary magazines. He is one of the editors of the French cultural magazine Levure littéraire.
This entry was posted in Literature and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s