PRIMA CARTE DE RENGA DIN LITERATURA ROMÂNĂ


Încă din perioada adolescenţei, una din pasiunile mele a fost cultura japoneză, în care am investit lecturi, trăiri şi vise, timp de peste 30 de ani.

După 1990, în mod firesc m-am apropiat şi de mişcarea poetică românească fascinată de formele tradiţionale ale liricii nipone, haiku, tanka, renga, etc. Întâlnirile cu scriitorul şi niponologul Florin Vasiliu, probabil cel mai puternic ferment al acestei mişcări, fondator de reviste şi de cenacluri dedicate răspândirii poeziei în stil japonez la noi în ţară, dar şi cu poetul Şerban Codrin, probabil cel mai talentat şi prolific autor român de haiku, tanka şi renga, au contribuit la reuşitele mele în acest domeniu.

În toamna anului 1995, atât eu cât şi amicul Şerban Florin, am fost invitaţi la un festival internaţional de haiku organizat de filiala Constanţa a Asociaţiei Române de Haiku, condusă de Florin Vasiliu. Acolo am aflat ”cifrul” poemului renga, de la un maestru japonez, şi am fost atât de atras de această formă de exprimare poetică încât în doar trei luni, octombrie-decembrie 1995, am scris prima carte de renga din literatura română,”Axolotul”. Două dintre cele nouă poeme în lanţ, de câte 20 de strofe fiecare, au fost scrise împreună cu Şerban Codrin.

Cartea ”Axolotul”a apărut în 1998 la editura Maşina de Scris din Bucureşti, in ediţie bilingvă, română/engleză (traducere Liviu Martinescu) şi a fost lansată în acelaşi an la Suceava, în prezenţa ataşatului cultural al Japoniei, care a organizat şi prima ceremonie a ceaiului din Bucovina.

Postaţa cărţii, redată integral mai jos, a fost semnată de regretatul scriitor şi om de cultură Florin Vasiliu.

Călare pe un axolot, prin poemul renga

Am în faţă zece file ieşite dintr-o imprimantă de calculator, cu nouă poeme renga semnate de Constantin Severin. Pe poet îl cunosc de un sfert de veac, din vremea când lucra în specialitatea sa de inginer, într-o secţie de fabricarea hârtiei, la Combinatul de Celuloză şi Hârtie – cum se chema pe atunci – din Suceava. M-a frapat dintru început firea lui blândă, delicateţea cu care intra în contact şi trata oamenii şi lucrurile din jurul său. Nu avea nimic din aerul inginerului pragmatic, angajat în ”cucerirea naturii”. Nota dominantă a fiinţei sale părea să fie străină de ceea ce i se întâmpla. Trăia parcă într-un univers paralel, concomitent cu prezenţa sa printre noi, ceilalţi. ”Scrie poezii”, mi s-a spus, cu prilejul unei delegaţii de serviciu la Combinatul din Suceava. Ceea ce mă reţinuse să nu-l numesc, în mintea mea, poet, dintru început, era faptul că îl întâlneam printre maşinile de hârtie. Constantin Severin putea să aibă altă fizionomie şi fire, pentru că are har, este un poet talentat, dar, faţă de mulţi din stirpea celor ce mânuiesc cu dalta minţii versuri în cremenea memoriei lumii, el are sculptat pe chip şi în fiinţa sa nimbul poetului. Fără nimic însă din ”datul pe dinafară” al unor confraţi ”…zecişti”.
Am primit cu dedicaţie, la intervale rare – îşi elaborează opera cu migală şi discret – volumele sale de poezii – Duminica realului, Zid şi neutrino, ultimul bilingv (română, engleză), care a fost reeditat în Anglia (Wall and Neutrino), ceea ce înseamnă încă un poet descoperit pentru literatura universală, circulând deocamdată prin limba engleză, ceea ce este un lucru deosebit.
Placheta cu care vine astăzi în întâmpinarea cititorului este primul volum de poeme renga exclusiv, în limba română, AXOLOTUL.
De ce acest nume exotic? Numele vine de la un cuvânt aztec care înseamnă ”păpuşă de apă”.
Axoloţii sunt SALAMANDRE care trăiesc în iazurile şi lacurile de pe platoul mexican. Ei păstrează majoritatea caracteristicilor unei larve, precum branhiile, pe tot parcursul vieţii. Numele ştiinţific al axolotului este Ambystoma mexicanum şi face parte din familia Ambystomatidae, răspândită mult în America de Nord. Axoloţii se întâlnesc în zona geografică cea mai joasă a acestei familii şi se crede că asprele condiţii de pe platoul mexican au dus la evoluţia acestor forme permanent larvare. În condiţii mai puţin dure, câteva specii apropiate se pot metamorfoza în mod ocazional până la stadiul adult. Axoloţii sunt uşor de folosit în laboratoare şi au multe variaţii genetice (inclusiv ALBINISM). Prin urmare, ei sunt utilizaţi pentru a testa numeroase principii genetice.
(Marvalee H. Wake – Lexicon Universal Encyclopedia, New York, 1995).
De ce numele acestui scarabeu de apă pe coperta unui volum de poeme? Probabil pentru că este un animal straniu, nu atât pentru modul în care se înmulţeşte, cât prin faptul că pe corpul său se pot identifica diverse desene, forme geometrice, chiar chipuri de om. În poemul al doilea, al cărui titlu a fost împrumutat volumului, poetul însuşi ne mărturiseşte:

”prin ceaţa groasă
întâlnind axolotul
cu chipul dragei
departe de noi plutim
printre gravori neştiuţi”.
Despre axolot are o poveste şi scriitorul argentinian Julio Cortazar.
Poate şi pentru că poemul renga prezintă în eterogenitatea strofelor similitudini cu mozaicatele desene de pe corpul axolotului, tot altele pe fiecare individ, precum şi poemele acestei specii lirice nipone, renga.
Ce este renga? Lirica niponă se caracterizează cu precădere prin două tipuri de poeme scurte: tanka, ceea ce înseamnă ”poezie scurtă”, nu mai mare de 5 versuri cu 31 silabe şi
haiku – ul de numai 3 versuri cu 17 silabe. Poezia niponă s-a rezumat peste o mie de ani la tanka şi vreme de trei veacuri şi jumătate la haiku. Începând cu secolul 8, din vechile forme de poezie dispar cele lungi, lirica fiind dominată până în a doua jumătate a secolului 17 de poemul tanka. Împăraţi, împărătese, înalţi funcţionari, doamne de la curte, bonzi, soldaţi, ţărani au scris poeme tanka, adunate în 21 de antologii. Poezia se cultiva la curtea imperială, în mânăstirile budhiste, în sihăstrii. Nu puţine erau situaţiile când poezia se scria ca formă de dialog poetic, ca joc de poezie. Se desfăşura între doi parteneri: unul, de pildă un îndrăgostit, compunea strofa superioară de trei versuri din tanka – kami-no-ku -, tristihul de sus de 5-7-5 silabe şi-l adresa îndrăgostitei; care îi răspundea cu un shimo-no-ku, distihul de jos de 7-7 silabe. Se putea întâmpla şi invers, ca primul partener să ofere shimo-no-ko -ul, dificultatea – mai mare – revenindu-i celui de-al doilea partener, care trebuia să compună kami-no-ko – ul. Este exact ceea ce povesteşte Sei Shōnagon în cartea sa Însemnări de căpătâi, că i s-a întâmplat când sfetnicul Kintō i-a trimis distihul:
”Îmi pare că simt
o boare de primăvară”
şi de cât de încurcată s-a simţit fiind zorită de sol, care-i cerea cu insistenţă răspunsul pe loc, ce n-a întârziat să-i vină în minte:
”Din cerul îngheţat
se-mprăştie fulgii,
în chip de petale de flori”
Dar aici nu era o relaţie de dragoste, ci o provocare. Tot un joc. Din care putea să câştige sau să piardă, fiindu-i pusă reputaţia în discuţie.
Mai apărea o formă de joc, atunci când trei sau patru poeţi aflaţi la locuinţa unuia dintre ei sau într-un peisaj pitoresc, unde mergeau împreună – un altar sau un templu vestit – şi lucrau poezie, fiecare pentru el; atunci când încetau lucrul sau apărea un moment de recreere şi se refugiau în divertisment. Vor face o înţelegere scriind tanka în doi. Unul dintre poeţi va improviza un kami-no-ku. Va rezulta tanrenga, o ”poezie scurtă legată”, un poem renga format din două strofe, una din trei versuri, alta de două versuri, poem scris de doi poeţi.
Cu vremea se va merge mai departe: doi sau patru poeţi, sau chiar mai mulţi nu se vor opri la un tanrenga, ci vor continua să scrie legând noi ”strofe” de trei şi de două versuri. Va lua naştere un gen de poem denumit kusari-renga, strofe înlănţuite, prescurtat renga, ceea ce înseamnă ”poezie legată” sau ”poem în lanţ”.
Renga acestor timpuri de început – secolul 13 – s-a născut ca poezie de divertisment. Din această formă iniţială va deriva în secolele 14-16 un alt tip de renga. Poeţi precum Nijō Yoshimoto (1320-1388), Shotesu (1381-1459), Shinkei (1406-1475), bonzul Sōgi (1421-1502), Shōhaku (1443-1527), Sōchō (1448-!532) şi alţii vor scrie un renga de un nivel superior. Capodopera poemului este o renga alcătuită din 100 de poeme în lanţ, compusă de către bonzul Sōgi împreună cu doi dintre discipolii săi cei mai talentaţi. Shōhaku şi Sōchō. Ei s-au întâlnit în prima lună a anului 1488 ca participanţi ai unei ceremonii a templului de lângă Palatul fostului împărat Go-Toba, din Minase – un sat situat între Kyoto şi Osaka – unde compun ceea ce a devenit faimosul poem Minase Sangin Ayakuin, O sută de poeme în lanţ.
Nijō Yoshimoto, cu jumătate de secol în urmă, şi mai târziu Sōgi şi câţiva adepţi ai timpului au fost aceia care au elaborat şi respectiv au perfecţionat o concepţie a poemului renga şi o teorie cuprinzând regulile scrierii renga. Conform acestei teorii, renga este o unitate poetică de succesiune liberă a unor strofe independente de trei şi două versuri, realizată de un poet sau mai mulţi, în care strofele prezintă o curgere de imagini, cu o legătură dominată de regula translaţiei înţelesului.
Nu ne propunem să detaliem teoria ci să prezentăm doar o sinteză a acesteia. Renga este alcătuită dintr-o serie de câte două strofe, una de trei versuri cu 17 silabe, hokku, şi una de două versuri, tsukeku cu 14 silabe. În hokku trebuie precizat anotimpul prin kigo. Temele (daiei) sunt natura, dragostea, călătoria, tristeţea, durerea personală. Renga nu este narativă, în sensul unui poem scris în manieră occidentală. Renga este ”o unitate realizată prin varietate”, afirmă William J. Higginson. Această definiţie conţine doi termeni antinomici. Varietatea din renga trebuie înţeleasă ca libertatea fiecărui poet în a-şi găsi ideea sau imaginea, mereu tot altele, cu care îşi construieşte strofa. ”Unitatea”, atât cât o presupune renga, constă în regula a patra din canonul lui Nijō Yoshimoto, a translaţiei înţelesului. Pentru că renga se construieşte pe o legătură de înrudire specifică, tot între două strofe. Tipul de legătură se bazează pe cuvinte perechi (bărbat/ femeie, dragoste/ ură, frumos/ urât), pe combinaţii de două fiinţe sau lucruri (câine/ pisică, ploaie/ ceaţă), pe asociaţii de localităţi cu rezonanţe apropiate (Voroneţ/ Putna), pe idei legate prin consecinţă (război/ pace, iarnă/ primăvară), contrast (pământ/ cer, munte/ câmpie), contradicţie (bun/ rău, virtuos/ viciat), pe ruperi, antiteze, contrarii, opoziţii, tehnici Zen de tipul koan, aluzii, paradox etc. Nu sunt dorite asperităţile, nici facilul, jocul de cuvinte ce face din poem un exerciţiu, o improvizaţie.
Japonezii au scris nijuin renga, cu 20 de strofe, kasen, cu 36 de strofe, gojuin renga, cu 50 de strofe şi hyakuin renga cu 100 de strofe. S-au scris renga şi cu 1000 sau 10 000 strofe. Cea mai frecventă este kasen, formată din trei părţi: prefaţa cu 6 strofe, dezvoltarea cu 24 strofe şi încheierea cu 6 strofe. Un plan detaliat al unui kasen renga pe daiei primăvara este următorul:
Prefaţa: 1 hokku, 2 waki, 3 daisan, toate tratând primăvara, 4 nonsezonal, 5 vara (luna), 6 vara. Dezvoltarea: 7 vara, 8, 9, 12, 15, 19, 20 nonsezonale, 10 nonsezonal (natură/ dragoste), 11 nonsezonal (natură/ dragoste), 13 toamnă (luna), 14 toamna, 16 iarna, 17 iarna (flori), 18 iarna, 21, 22 primăvara (sau nonsezonal), 24, 25, 26 (nonsezonal), 24, 25, 26 nonsezonale (dragostea), 27, 28 vara (luna), 30 vara (sau nonsezonal). Încheierea: 31, 32, 33 nonsezonale, 34 primăvara, 35 primăvara (pomi înfloriţi), 36 ageku (primăvara).
Constantin Severin a ales pentru acest volum formula nijuin renga, cea de 20 de versuri, care i se pare cea mai potrivită pentru specificul literaturii româneşti în cazul adopţiei speciei renga.
Când am primit ciclul de haiku-uri Graffiti spre publicare în revista Haiku, am precizat undeva că alături de Ion Pachia Tatomirescu, Constantin Severin aduce în haiku-ul scris de poeţii români o notă modernistă. Mergând pe calea bătătorită şi în Zid şi neutrino, Constantin Severin, plecând de la ”libertatea” oferită de regulile poemului renga lucrează într-o cheie modernă, eliberându-şi scrisul de orice constrângeri şi obstacole.
Caracteristica de bază a poeziei din Axolotul este mobilitatea maximă a imaginaţiei în construirea textului şi te întrebi cine pe cine stăpâneşte? Autorul imaginaţia sau invers? Cum afirmaţia ar privi mulţi poeţi de avangardă, ne întrebăm de diferenţa specifică la acest poet faţă de rest. Nici una? Suntem în plină avangardă în plin poem renga? Da! Dar cu o măsură mai avansată în retorica pozitivă decât Galileu scoate-o sinteză/ din redingota franceză a lui Urmuz sau Euridice: să-ţi prind ochii cu ace de siguranţă a lui Ilarie Voronca, sau încă lumina-şi îmbracă mănuşi/ deschide-te fereastră – prin urmare/ şi ieşi noapte din odaie ca din piersică sâmburul/ ca preotul din biserică a lui Adrian Maniu.
Axolotul începe cu un haru no nijuin renga, un renga de primăvară, de douăzeci de strofe, respectând întru totul schema sezonală impusă. Poetul este asemeni unui bijutier care, după ce introduce diverse pietre semipreţioase de culori diferite într-o formă filigranată, toarnă aur, platină, argint şi alte amalgamuri topite, pentru legătură. ”Strofele” lui Constantin Severin sunt formate, ce-i drept, din versuri singulare, independente între ele ca semnificaţie, asemeni pieselor semipreţioase din pandantivul bijutierului. Uneori simple flaşuri ce-ţi luminează retina minţii prin insolitul expresiei, prin asocierea dadaistă a versurilor între ele, bazat pe ”jocul de hazard” (Ion Pop). Constantin Severin recurge la construcţia pieselor elementare a versurilor, utilizând recuzita figurilor de stil clasice, dar îndrăzneţe, prin care le leagă în strofă la nivelul tehnicii dadaiste. Când trece la faza legării strofelor în poem, o face păstrând decupajul dadaist, făcut cu foarfeca prin pagina de ziar, cum recomanda Tristan Tzara în Sept manifestes dada, revenind în spaţiul muncii creatoare, operând conform programului renga, în care aplică un hazard controlat, fapt ce pare îndoielnic, prin faptul că are la bază un oximoron. Să scrii poezie în cea mai haotică manieră cu o expresie poetică de cea mai aleatoare inspiraţie şi să o aşezi într-o formă canonică de poem renga, ţine de o răscruce a visului, yume no chimata, cum am spune-o în limba lui Sōgi.
Odată decodificată maniera de lucru a lui Constantin Severin, să încercăm a analiza modalităţile de creaţie a strofelor elementare, unde poetul îşi dezvăluie întreaga personalitate poetică. Poemul prim începe cu ”primul fluture”. Când citeşti aceste două cuvinte ai acelaşi fior cu acela pe care-l simţi atunci când, după şase luni de iarnă, un fluture, venit de nu se ştie unde, îţi taie calea. Primul fluture te trimite la origini, la începuturi, beim Ursprung … cum am citi în Hölderlin. Şi ca dintr-un izvor curg pietrele semipreţioase: ”flacăra de polei”, ”astru subteran”, ”dispare spaţiul”, ”tăcerea frunzei”, ”jarul castanelor”, ”ora absentă-n cadran” …
Constantin Severin recurge la montarea acestor pietricele semipreţioase izolate, de o manieră identică, la fel de insolită ca în munca minuţioasă a alăturării cuvintelor:
”lume încremenită
între cuvânt şi umbră”
*
”crisalide fumurii
răsar dintre vocale”
(Axolotul)

”intră năluca toamnei
dintr-un vechi haiku”
*
”stradă cu oameni absenţi
călcând husa ghitarei”
*
”sub carul nopţii de mai
podul devine urlet”
(Călcând husa ghitarei)
În poemele sale – unde poetul joacă şah cu sine însuşi – există o armonie între strofe, aceea dată de vocea specifică a poetului. Între strofele de trei şi cele de două versuri o omogenitate a stranietăţii, precum mai jos:
”în portul străin
anemone de mare
scufundă cerul
din clopotul părăsit
greierii îşi fac sălaş”
(Axolotul)
Ultimele două poeme sunt lucrate cu Şerban Codrin, poet trecut prin examenul renga. ”O pată pe zid” stă mărturie. În aceste două poeme, cei doi poeţi se confruntă şi îşi dau măsura unor adevăraţi parteneri de renga. Nu sunt singurii. Constantin Abăluţă şi Valentin Busuioc ne-au dat şi ei – primii la noi – măsura unui poem renga de regal. Ceea ce voiam să precizez este că omogenitatea dintre strofe dispare în cazul acestor două poeme în doi, tensiunea creşte în replicile celuilalt, şi ca atare entropia este mai scăzută decât la poemele solo. Dar fiecare în parte se susţine prin celălalt. De unde dificultatea mai mare la solo renga, unde nu te împinge concurenţa să te lupţi, unde tu eşti faţă în faţă cu tine însuţi, şi cu atât mai mult, de subliniat reuşita.
Din cele două poeme ultime amintite, Constantin Severin dă dovada stăpânirii rosturilor poemului renga ca iniţiator de poem, în hokku – ul de început:
”după o stâncă
tăul încreţit de vânt
conţine spaţiul”
cât şi în distihul de răspuns:
”stau pleiadele într-un
portativ invizibil”
Poeţii români atraşi de lirica niponă au început prin a scrie haiku. S-au scris multe poeme în spirit haiku, de la Nichita Stănescu la Ştefan Doncea şi Utta Siegrid König. Dar haiku autentic există mai puţin decât se scrie. Este bine, pentru că este de unde să se aleagă. Situaţia haiku – ului autentic o va demonstra antologia pe care o avem în lucru, semnatarul acestor rânduri, împreună cu Mioara Gheorghe. De la o vreme a început să fie înţeleasă la noi şi tanka. Avem trei volume de tanka bune. Se aşază încet dar bine în spaţiul românesc şi acest poem al liricii japoneze. Câţiva dintre poeţi au scris renga. Un ciclu inclus în O sărbătoare a felinarelor stinse şi astăzi Axolotul, volum independent. Îl salutăm ca pe un ”ceas de sărbătoare” cu minutarele la UNU – în înţelesul lui Lao Tzi – şi ne gândim ce bine îi stă acestui volum ca ediţie bilingvă româno – engleză. Iar pentru cititorii români un nou prilej de a dezlega misterul din:
”fulgii în zbor îşi menţin
forma şi ritmul”
(Fragii sălbatici)

FLORIN VASILIU

(Postfaţă la prima ediţie bilingvă română/engleză, ‘’Axolotul/The Axolotl’’, Editura Maşina de Scris, Bucureşti, 1998)

Advertisements

About Constantin Severin

Constantin Severin (constantinseverin.ro) is a Romanian writer and, as a visual artist, the founder and promoter of the award-winning concept known as archetypal expressionism. He is the author of eight books of poetry, essays, and novels, and his poems have been published by major Romanian and international literary magazines. He is one of the editors of the French cultural magazine Levure littéraire.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s