Archetypal Expressionism, the target of an intellectual fraud in Germany
Motto: “I write all this to leave a testimony about the hostile miracle.” (Adolfo Bioy Casares)
With the short phrase “All bad things for the good” the Romanians are encouraged in a difficult moment, perhaps the equivalent of Adolfo Bioy Casares’ “hostile miracle”. A hostile miracle is what is happening now to my vision of art, the fruit of decades of research and meditation, especially after analysing the works of Constantin Brâncuși, Ion Țuculescu (from the so-called totemic period), Paul Klee and the writings of C. G. Jung. Two weeks ago I found out with surprise and outrage that 23 years after I invented and launched a new concept/current in the art world, archetypal expressionism, in 2023 the German-Swedish artist Peter Backhaus, the curator Davood Khazaie and the Pashmin Art gallery in Hamburg illegitimately attribute the authorship of this idea to the German-Swedish artist they promote. In an article published on the artist’s blog entitled “Peter Backhaus and His Archetypal Expressionism”, his curator states in black and white that Peter Backhaus is the theorist and inventor of archetypal expressionism:
I reported this incredible intellectual fraud primarily to its authors, artist Peter Backhaus and the Pashmin Art gallery, but received no response, although two weeks have passed, unfortunately an obvious sign that they are consciously and programmatically appropriating it, trying to mislead art lovers despite all the evidence.
In the last 24 years, the Internet is full of events created by me under the sign of this concept that can build a bridge between Western and Oriental culture (closer to the old archetypes), here are just a few texts that I have published on my blog, “The Alchemical City”:
The story of archetypal expressionism, with a well-articulated statement/manifest, began in 2000, in my hometown Suceava, while I was writing an art review about the painting of the French-Romanian artist Georges Cotos. That’s when I came up with the idea of this new concept, and the following year, 2001, I used it again in an art review of the retrospective exhibition of the great sculptor Ovidiu Maitec at the National Art Museum of Romania. Excerpts from both art reviews I included in the composition of the first work in the series of 223 paintings dedicated to archetypal expressionism, “Text and Time 1” (photo).
A week before the opening of my debut exhibition, “Text and Time”, held in September 2004 at the National Museum of Bucovina, I had the courage to send the manifesto of Archetypal Expressionism and images of some of the paintings in the exhibition to the global TV station EuroNews in Lyon, which promotes an agenda of important art events across Europe. The next day, German art expert Wolfgang Spindler, probably impressed by the new artistic vision, told me that my exhibition presented by art critic Valentin Ciucă and the great painter Ilie Boca would be promoted for three days by EuroNews.
Since then more than 50 artists from all over the world have joined the new artistic movement, some of them already important names in contemporary art, such as Doru Covrig and Rudy von Kronstadt from Romania, Erkut Tokman (Turkey), Alberto D’Assumpcao (Portugal), Bruce Rimell (UK), Michal Trpk (Czech Republic), Nathalie Detsch Southworth and Yulia Kirschner from Switzerland, Fefe Talavera from Brazil and others, and many art historians, critics and curators from Romania and abroad have written memorable words about archetypal expressionism and my art, such as Helen Gorrill, Valentin Ciucă, Adina Rențea, Marius Tița, Raluca Băloiu, Corneliu Ostahie, Iulia Mesea, Olga Borte, Luca Curci, Ana Arsinca, Maria Ana Tupan, Marina Roman, Monica Guerra, Tiberiu Cosovan, and others.
Two unforgettable highlights of this artistic adventure were the “Danube-Black Sea” trophy awarded by the “Eurolink – House of Europe” Foundation for the concept I theorized and promoted, archetypal expressionism (the selection committee included the following personalities: Ambassador Liviu Bota, former Deputy Secretary General of the United Nations, President of the Black Sea University Foundation, Cristian Hera, Vice-President of the Romanian Academy and Sever Avram, Executive President of the “Eurolink – House of Europe” Foundation in Bucharest”), and in 2022 the curator Adina Rențea, together with the art critic Marius Tița, and an art review wrote on the catalogue by the well-known British art historian&artist Helen Gorrill, opened at the Municipality Museum of Bucharest my personal exhibition of paintings with the suggestive title “Two decades under the sign of Archetypal Expressionism-2002-2022”.
I did not at all wish that this current of international impact in contemporary art, important both for me and for Romanian culture, would become better known as a result of a scandal, I always dreamed that it would spread and be embraced with joy organically. Art is joy, love and knowledge.
L’ampleur culturelle, la capture de l’essence, l’empathie, la précision, la vision intégrative, l’inspiration et l’authenticité – un texte signé par Gina Puică sur le livre “Les vies des peintres”, publié par L’Harmattan, Paris, 2023 et publié dans le magazine “Rythmes, couleurs et paroles francophones”, Nr.7/2023, Suceava.
La poésie des vies d’artistes selon Constantin Severin
Gina Puică
Créateur multi-facettes – poète et romancier, essayiste, artiste-peintre et théoricien de l’art, journaliste de haute volée –, Constantin Severin écrit essentiellement en roumain, mais il ose aussi rédiger (auto-traduire) certains de ses textes en anglais et, plus récemment, en français. C’est le cas de ce recueil poétique,Les vies des peintres[1], qui, comme le titre l’indique très explicitement, porte sur les existences respectives de 25 grands artistes-peintres modernes et postmodernes, d’Yves Klein à Lucian Freud, en passant par Francis Bacon, Ion Țuculescu, Frida Kahlo, Giorgio de Chirico, Hilma af Klint,Vassily Kandinsky, Lin Fengmian, Paul Klee, Pablo Picasso, Georgia O’Keeffe, Henri Matisse, Kasimir Malevitch, Tamara de Lempicka, Piet Mondrian, Salvador Dali, Leonora Carrington, Edvard Munch, Joan Miró, Remedios Varo, Jean-Michel Basquiat, Andy Warhol, Louise Bourgeois, Jackson Pollock (dans l’ordre proposé par l’auteur).
Ces vingt-cinq poèmes, ordonnés selon leur rédaction (à Suceava), du 28 juillet 2020 au 25 octobre 2021, sont autant de monologues intérieurs, où Severin prête sa voix poétique à ces grands artistes, faisant preuve d’une redoutable capacité d’invention et d’une énorme puissance de création.Il s’emploie à entrer dans la peau de ces / ses sujets créateurs, et ainsi, Constantin Severin est-il tour à tour tous ces hommes et femmes peintres. Il s’approprie leur destin respectif le temps de la rédaction de chaque poème. Quelle capacité d’accueil artistique !Plus que des exercices d’admiration, ces poèmes inspirés sont tout à la fois de précieuses leçons de peinture, des réflexions sur le destin de l’art et les destinées des grands artistes et des instants uniques de tension poétique.Le poète dévoile pudiquement les existences souvent déchirantes de ces peintres, trace leurs identités et trajectoires heurtées, la métaphysique propre de chaque artiste, saisit le point où le désespoir de l’homme ou de la femme artiste devient de gré ou de force source de création. Nous avons là, magnifiées,des biographies essentielles avec leurs lignes de force, où des crises existentielles deviennent des interrogations sur la création.
[1]Constantin Severin, Les vies des peintres, Préface d’Elena-Brândușa Steiciuc, Paris, L’Harmattan, « Témoignages poétiques », 2023.
Les visions et les gestes créateurs des artistes sont rendus par des vers chocs, des éclairs de parole très justes, de touchantes pépites. La flamboyance de l’écriture poétique de Severin’est plus à démontrer. Mais citons-le sans retenue : « le cri de mon art est aussi intense que le cri de mon identité » (fin du poème « Frida Kahlo », p. 26) ; « quand j’étais enfant je cherchais les nids de chouettes entre la vue et le son », « peindre c’est se laisser façonner par l’événement intemporel pas par l’événement historique / je voulais faire remonter à la surface les racines de lumière des choses / la géométrie sacrée qui jaillit des puits profonds de l’invisible » (« Hilma af Klint », p. 31, 32) ; « et j’ai compris que l’art ne rend pas le visible mais rend visible ce qui est caché dans les plis de la vie / ce qui est caché dans les plis des mondes invisibles et des vieux mythes » (« Paul Klee », p. 44) ; « il n’y a pas de miracles il n’y a que ce que tu peux faire avec tes mains » (« Tamara de Lempicka », p. 64) ; « j’ai quitté Picasso Braque et Van Gogh pour me retrouver moi-même / et pour découvrir mon chemin plastique vers la vérité universelle » (« Piet Mondrian », p. 69) ; « capturer son émotion et sa tension dans un dessin dur et dramatique aux couleurs-dynamite / essayer de ramener la réalité à l’essentiel et d’approfondir la réalité de l’âme / les lignes de force du cri chargées de silence et de mystère », « pour être peintre il faut oublier le cri et travailler avec des rayons de lumière », « là où s’arrête le cri de la nature commence le cri du moi » (« Edvard Munch », p. 79, 81, 82) ; « pour gagner la liberté il faut d’abord gagner la simplicité / la peinture est une musique inaudible un son matérialisé en milliers de nuances » (« Joan Miró », p. 84) ; « faire de l’art c’est mourir en partie et ressusciter en entier / trouver l’explosion de la vie dans un grain de poussière / les feux de la joie au cœur des choses qui nous sont proches », « lisons ce poème et nous donnerons à Severin un quart d’heure de gloire » (« Andy Warhol », p. 97, 98) ; « j’ai cherché partout la mère-araignée pour reconstruire ma toile des sentiments / et pour chasser mes visions emprisonnées par la solitude et l’effondrement intérieur / l’acte de couture est un processus de réparation émotionnelle » (« Louise Bourgeois », p. 101) ; « mon grand-père Sigmund m’a appris que l’homme n’est rien et que l’œuvre est tout / et pourtant pour moi l’homme derrière le chevalet était égal à l’œuvre » (« Lucian Freud », p. 108)
Puisse ce musée d’art vivant, belle tentative discursivehonorant et débordant et la poésie et la peinture, constituer un modèle d’inspiration pour la vie de l’esprit de chaque lecteur et lectrice !
Gina Puică, docteur en langue, littérature et civilisation françaises de l’Université de Nice-Sophia Antipolis, est enseignante chercheuse à l’Université « Ștefan cel Mare » de Suceava (Roumanie), où elle enseigne entre autres le roumain langue étrangère. Par le passé, elle a aussi donné des coursà l’Université Nationale « Yuriy Fedkovych » de Tchernivtsi, en Ukraine (de 2015 à 2021) et à l’Université de Strasbourg (de 2007 à 2014). Elle est aussi, depuis 2012, membre de la chaire Unesco « Pratiques journalistiques et médiatiques » de l’Université de Strasbourg. Autrice de plusieurs ouvrages, dontTheodor Cazaban ou La Révolte silencieuse. Un écrivain roumain en exil (Hermann, 2018), et de nombreuses études consacrées essentiellement aux espaces littéraires et culturels roumain et français, Gina Puică est également traductrice littéraire du et en roumain et membre fondateur de la revue Atelier de traduction. Parmi ses traductions, figurent les volumes E. M. Cioran, Bréviaire des vaincus II, traduit du roumain par Gina Puică et Vincent Piednoir, Paris, L’Herne, 2011, et Emil Cioran, Apologie de la barbarie. Berlin-Bucarest (1932-1941), traductions du roumain par Liliana Nicorescu, Alain Paruit, Vincent Piednoir, Gina Puică, Paris, L’Herne, 2015.
I was invited by the Mayor of Izmir, Mr. Tunç Soyer, to participate in the seventh edition of the International Literature Festival from 15 to 21 September 2023, which was held under the banner “Literature is a Republic”. Known as the ‘pearl of the Aegean’, Izmir (Smyrna in ancient times) is a beautiful metropolis of over 3.5 million inhabitants, the birthplace of the legendary Homer and the great Greek poet Giorgos Seferis, winner of the Nobel Prize for Literature.
It was an invitation that honoured me and made me happy at the same time, it iwas a special edition dedicated to the 100th anniversary of the founding of the Republic of Turkey, which was attended by about 70 writers from Turkey, North America, Africa, Germany, Italy, North Macedonia, Iran, etc. The events started a week before the arrival of the invited writers, with street performances by the “Street Arts Workshop” troupe, during which brochures with the festival programme have been offered to the people.
The opening of the festival began at the Agora Archeological Site on the evening of September 15, in the presence of Mayor Tunç Soyer and guests.
The next day, September 16, from 2.15-3.15 pm at APIKAM Museum, the organizers have scheduled a dialogue, “Versatility and Artistic Movements in Literature”, between myself and the well-known Turkish poet, translator and visual artist Erkut Tokman. The discussion was focused on my poetry, the novel published in 2019 and dedicated to the island of Ada Kaleh, “The Librarian of Hell” and the new concept I have launched and promoted in contemporary art, archetypal expressionism.
It was the most beautiful and emotional literary event of my life, our dialogue captured the interest of the intellectuals who came to our event. Moderator Erkut Tokman also read in Turkish some poems signed by me and fragments from the novel. I had an extremely warm and passionate audience, many of those present came at the end to congratulate me and take photos with me, led by the director of the festival, the great Turkish poet Haydar Ergülen. The organizers finally gave us olive saplings, and writer Erkut Tokman and I decided to plant them together in the garden of Municipality „Kent” Library in Izmir, as a sign of friendship and collaboration.
On the evening of 16 September, from 18-20, I joined a poetry recital in the APIKAM GARDEN and on Sunday 17 September, from 5.45-7.45 pm, the organisers have planned a new poetry recital at the Youth Theatre: “A World of Poetry”. I was also involved in a Poets’ March, a walk with local and foreign poets, when we visited some of the most famous places in Izmir and wrote poems together. Special thanks to the organisers, especially to the poet and artist Erkut Tokman, the festival coordinator.
In June 2023, my book of poetry „The Lives of the Painters”/„Les vies des peintres” in my French version was published by L”Harmattan, a major publishing house from Paris, with a forword written by the Romanian writer and university teacher, Elena-Brândușa Steiciuc.
An excerpt from the amazing forword:
„En visitant le musée intérieur de Severin, j’ai redécouvert avec émotion des peintres qui ont marqué mon existence et mon goût artistique. Je suis tentée de donner raison à Toti O’Brien qui affirme : « Les identités restent séparées, leurs contours brillamment et impeccablement dessinés. Pourtant, l’histoire est bien la même, mais pas seulement parce que tous les artistes sont des personnages de Severin. Ce n’est pas le cas. La poésie s’enfonce si profondément dans chaque singularité qu’une polyphonie est atteinte. » Cette reconstruc- tion originale de biographies artistiques, faite avec la subtilité et l’érudition d’un critique d’art, avec la fine perception du peintre et du poète, aboutit à un livre original, complètement différent de celui publié par Michel Butor en 2015, où l’auteur français réunit « 105 œuvres décisives de la peinture occidentale. »1 Après avoir refermé la dernière page du livre, le lecteur ne peut que rêver à tous ces peintres et à leurs toiles.”
One of the first readers of my new book was Alain Borer, a famous poet and art critic in France, my favourite contemporary French poet, who sent me this moving message:
Cher Monsieur Constantin Severin
à peine reçu, votre livre me capture et m’enchante :
j’en aime le ton juste, les voix profondément variées dans le Je capable de tous les rôles
et je poursuis avec vous ces explorations intérieures des grands peintres
autrement dit votre connaissance des deux registres du Symbolique — l’art et la langue !
je vous remercie de tout cœur et vous adresse mes vives félicitations
Dream days in a fabulous city, Plovdiv, the cultural and historical capital of Bulgaria, where the heart of Thrace still beats. Days under the sign of the myth of Orpheus and of friendship between poets from different countries, at the International Poetry Festival “Orpheus”, impeccably organized by the poet Anton Baev, which ended for me in style, with the prize “On the footsteps of Orpheus” for the poem “The Look of Orpheus”. The Grand Prize “Orpheus” for lifetime achievement was awarded to the renowned Bulgarian poet Yordan Velchev. Goodbye Plovdiv, a city where every street corner is a gift and every moment a sublime experience.
Privirea lui Orfeu
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din afara lucrurilor
privirea-muzică din inima golului care mișcă stelele și alți aștri
o privire plină de iubire care îți amplifică viața în Paradis și moartea în Infern
privirea care o pierde pe Eurydice pentru a câștiga Cântecul
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din interiorul lucrurilor
privirea-nimfă din inima materiei care hrănește rădăcinile și frunzele
o privire încărcată de toate poveștile noastre luminoase și întunecate
privirea care se sfărâmă în poemul acesta în mii de fluturi înrourați
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din privirea mea
privirea-țesătură în filigran a ființelor și lucrurilor pe care le iubesc
o privire scrijelită de toate bucuriile păcatele și trădările omului
privirea în care Realul și Imaginarul vor fi în veci ființe gemene
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din privirea lui Dumnezeu
privirea-icoană care vindecă rănile sufletului și exaltă Muzica și Textul
o privire ciugulită în afara lumii de îngeri heruvimi și serafimi
privirea din care începe povestea de taină a tuturor lucrurilor
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din inima Cuvântului
privirea-litere de foc din vulcanii nestinși ai condiției umane
o privire de cărți cu foi veline de legende și mituri incandescente
o privire care își rescrie învierea atunci când îl vede pe Dumnezeu
Suceava, 1 decembrie 2022
The Gaze of Orpheus
I’ve always written looking for Orpheus’s gaze outside of things
the gaze-music in the heart of the void that moves the stars and planets
a gaze full of love that magnifies your life in Paradise and death in Hell
the gaze that loses Eurydice to win the Song
I’ve always written looking for Orpheus’ gaze inside things
the gaze in the heart of matter that nourishes roots and leaves
a gaze laden with all our light and dark stories
the gaze that shatters in this poem into a thousand dewy butterflies
I’ve always written looking for Orpheus’ gaze in my gaze
the filigree gaze of the beings and things I love
a gaze engraved with all the joys sins and betrayals of man
the gaze in which the Real and the Imaginary will forever be twin beings
I have always written looking for the gaze of Orpheus in the gaze of God
the gaze-icon that heals the soul’s wounds and exalts Music and Text
a gaze pecked out of the world by angels cherubims and seraphims
the gaze from which the mystery story of all things begins
I have always written seeking Orpheus’ gaze from the heart of the Word
the fire-light gaze from the unextinguished volcanoes of the human condition
a gaze of vellum-bound books of incandescent legends and myths
a gaze that rewrites its resurrection when it sees God
Mă simt onorat și bucuros să mă număr printre cei 10 poeți participanți între 10-13 mai 2023 la cea de-a V-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie „Orfeu” din Plovdiv, Bulgaria, la invitația organizatorului festivalului, cunoscutul poet Anton Baev.
Acest prestigios festival de poezie a fost înființat în anul 2018 într-unul din cele mai vechi orașe locuite din Europa (cu un teatru, un stadion, un amfiteatru și o bazilică din epoca romană!) pentru a celebra faptul că în anul următor, 2019, orașul Plovdiv a fost desemnat capitala culturală europeană împreună cu orașul Matera din Italia.
Poeții invitați la ediția din anul 2023:
Robert Meskhi – Georgia
Yulia Berezhko-Kaminska – Ucraina
Ataol Behramoglu – Turcia
Husein Mevsim – Turcia
Dimana Ivanova – Bulgaria
Tomas Stary – Republica Cehă
Yordan Velchev – Bulgaria
Martina Strakova – Slovacia
Flavia Teoc – România / Danemarca
Constantin Severin – România
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Primăriei Municipiului Plovdiv, direcția pentru cultură și arheologie și face parte din calendarul cultural al municipalității din anul acest an, incluzând lecturi și o competiție de poezie, un seminar cultural și educațional, un forum al scriitorilor și excursii la cele mai importante obiective turistice. Organizatorii vor publica o antologie cu poemele invitaților în limbile bulgară și engleză.
Iată cele patru poeme cu care voi participa la acest inedit festival internațional de poezie, în limbile română, bulgară și engleză:
PRIVIREA LUI ORFEU
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din afara lucrurilor privirea-muzică din inima golului care mișcă stelele și alți aștri o privire plină de iubire care îți amplifică viața în Paradis și moartea în Infern privirea care o pierde pe Eurydice pentru a câștiga Cântecul
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din interiorul lucrurilor privirea-nimfă din inima materiei care hrănește rădăcinile și frunzele o privire încărcată de toate poveștile noastre luminoase și întunecate privirea care se sfărâmă în poemul acesta în mii de fluturi înrourați
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din privirea mea privirea-țesătură în filigran a ființelor și lucrurilor pe care le iubesc o privire scrijelită de toate bucuriile păcatele și trădările omului privirea în care Realul și Imaginarul vor fi în veci ființe gemene
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din privirea lui Dumnezeu privirea-icoană care vindecă rănile sufletului și exaltă Muzica și Textul o privire ciugulită în afara lumii de îngeri heruvimi și serafimi privirea din care începe povestea de taină a tuturor lucrurilor
am scris mereu căutând privirea lui Orfeu din inima Cuvântului privirea-litere de foc din vulcanii nestinși ai condiției umane o privire de cărți cu foi veline de legende și mituri incandescente o privire care își rescrie învierea atunci când îl vede pe Dumnezeu
Suceava, 1 decembrie 2022
ЧЕРНАТА КОЗА
моето детство беше наблюдавано от две поетични изображения скоковете на черните кози над зъберите на близките планини и безбройните ароматни цветя в люляковата гора в копитата в паметта ми още тлее като жив въглен танцът на дивите пчели в дълбоките черни очи на черната коза докато тя дъвчеше хиляди люлякови цветове, втренчени в мен имаше моменти, когато усещах, че гледката, звука и аромата са парализирани от мигащото видение пред мен от красотата в общението на два нематериални мита която сънувах ден и нощ и от която хранех поезията на живота си
моето детство приключи внезапно, когато татко хвърли в градината оросеното стройно тяло на черната коза, която бе застрелял стъклените ѝ очи – огледало на поезията на живота кадифената й муцуна – дупка за жежката малина на куршума извитите като пръстени рога – отломка от съзвездието Телец шията като от картина на Модилиани – арка между хребета и моето стихотворение мускулестите крака – светкавица, с която ми се иска да напусна света раздвоените копита – корени, които ме дърпат към дома в Байя де Арма татко одираше кошутата на моето детство, аз коленичих и взех сърцето ѝ в ръце, за да тупти сега в това стихотворение
Превод – Гергана Златкова
BLACK GOAT
my childhood was watched over by two poetic images the leaping of black goats over the jagged cliffs of the nearby mountains and the myriad fragrant flowers in the lilac forest at their feet in my memory still smoulders like a burning fire the dance of wild bees in the deep black eyes of a black goat as she nibbled a thousand lilac blossoms staring at me there were moments when I felt that the sight and sound and smell were paralyzed by the flashing apparition before me by the beauty and communion of two intangible myths that I dreamt of day and night and from which I fed my life’s poetry
my childhood ended abruptly the day my father threw into the garden the slender dewy body of the black goat he’d shot hunting its glassy eyes a mirror of life’s poetry made spalls the velvety wet snout – a burrow for the warm raspberry of the gun leads the ringed horns – a splinter of the constellation Taurus the neck of a Modigliani painting – an arch between the mountain ridge and my poem muscular legs – the lightning I wish I could get out of the world with cloven hooves-the roots that pull me back home to Baia de Aramă while my father skinned my childhood’s hind I knelt and took her heart in my hands to beat now in this poem November 23, 2022
English version – Constantin Severin
CAPRA NEAGRĂ
copilăria mea a fost vegheată de două imagini poetice saltul caprelor negre pe stâncile tăioase ale munților din apropiereși miriadele de flori parfumate din pădurea de liliac de la poalele lor în memoria mea încă mocnește ca un tăciune aprins dansul albinelor sălbatice în ochii negri și adânci ai unei capre negre în timp ce ronțăia mii de flori de liliac privindu-mă fix au fost momente în care simțeam că văzul auzul și mirosul mi-au fost paralizate de apariția fulgurantă din fața mea de frumusețea și comuniunea celor două mituri intangibile pe care le visam ziua și noaptea și din care îmi hrăneam poezia vieții
copilăria mea s-a sfârșit brusc în ziua în care tata a azvârlit în grădină trupul zvelt acoperit de rouă al caprei negre împușcate la vânătoare ochii ei sticloși-o oglindă cu poezia vieții făcută țăndări botul catifelat și umed-o vizuină pentru zmeurișul cald al alicelor coarnele inelate-o fâșie din constelația Taurus gâtul dintr-o pictură de Modigliani-un arc între creasta muntelui și poemul meu picioarele musculoase-fulgerele cu care aș vrea să ies din lume copitele despicate-rădăcinile care mă trag înapoi acasă la Baia de Aramă în timp ce tata jupuia ciuta copilăriei mele am îngenunchiat și i-am luat inima în palme ca să bată acum în poemul acesta
23 noiembrie 2022
МАЙСТОР НА КЛАДЕНЦИ
На Орхан Памук
Обсебени от ежедневни задължения, родителите ми не бдяха над детството ми в родното ми село както стори майсторът на кладенци – човек с душа, измъчена от мълчанието на тайнствените и чисти води, от който учих поезията на дълбините и азбуката на послушанието
търсенето на място за кладенеца е магически ритуал и започва с молитва, която казахме двамата с поглед, насочен към душата на другия, той остана в откритата земя а аз чаках, докато небето се стъмни със странния трепет от дълбините
тогава майсторът излюпи невидими пътеки по повърхността, изследвани до най-малките подробности, понякога се търкаляше и измерваше пулса на земята и слушаше, прилепил ухо към нея, каза ми, че в дълбините си водите имат демони, които общуват само с майстори на кладенци чрез думи-събития
първата лопата пръст от избраното място беше хвърлена в небето и гледах кехлибарените зърна, търкалящи се в прахта, търках потните си от радост длани, броях наум звъна на камбаните от селската църква,
докато кладенецът навлизаше в земята ден след ден гледах майстора с изумрудени очи – въже, опънато за кол Имах чувството, че започвам да общувам все по-неистово и ненаситно с природата, озвучена от трепета на дълбините чрез думите-събития
след като прикачи овалната черна кофа, господарят на кладенците измери сянката ми с тънка и крехка тръстика, през която се чуваха гласа на самотата и песента на мечтата – на ръба на поникването, вгради ги в цилиндър от камък и хоросан, като прекръсти сърцето ми
господарят на кладенците е вече отвъд, но сега знам – в дълбините си градовете крият градски демони, дълбоки кладенци на памет и призрачен живот в дълбините си селата крият селски демони – дълбоки кладенци на памет и призрачен живот в дълбините си сърцето крие демони – дълбоки кладенци на любов и памет
в дълбините си думите крият демони – дълбоки кладенци на смисъл и спомени от прах Сучава, 2 май 2020 г.
Превод – Гергана Златкова
THE MASTER OF FOUNTAINS
To Orhan Pamuk
neither of my parents obsessed with daily chores watched over my childhood in my native village as did the master of fountains the man with the soul muttering in silence and waters mysterious and clear from which I learned the poetry of the depths and the alphabet of listening
finding the place of the well was a magical ritual and began with a prayer we both said with eyes half opened one looking inward the other mired in wet earth and we were waiting untill the sky had met with the strange trembling of the depths
then the craftsman hatched unseen paths on the surface researched in the smallest details sometimes he rolled and took the pulse of the earth and listened with his ear to the ground he told me that the waters have daemons in their depths which communicate only with good craftsmen through words-events
the first shovel of earth from the chosen place was thrown into the sky and I watched the amber grains rolled with particles of dust around us and I rubbed my sweaty palms with joy counting in my mind the ringing of bells from the village church
while the water well was advancing day by day and I was steadying the emerald-eyed craftsman on a rope tightened around a stake I felt like I was starting to communicate more and more frantic and insatiable with the nature voiced by the rippling of the depths through words-events
after he finished assembling the slender black bucket the master of wells carefully measured my shadow with a thin and fragile reed through which you could hear loneliness and dreaming sing a destiny on the verge of sprouting and built it into the cylinder of stone and mortar forming a cross in front of my heart
the master of wells has gone beyond but now I know cities have daemon cities in the depths deep fountains of memory and spectral lives the villages have daemon villages in the depths deep fountains of memory and spectral lives my heart has daemon hearts in the depths deep fountains of love and memory
words have daemon words in the depths deep wells of meaning and memories turned to powder Suceava, May 2, 2020
English version – Constantin Severin&Slim FitzGerald
MEȘTERUL DE FÂNTÂNI
Lui Orhan Pamuk
nici părinții obsedați de muncile zilnice nu mi-au vegheat copilăria din satul natal precum a făcut-o meșterul de fântâni bărbatul cu sufletul mustind de tăcere și de ape tainice și limpezi de la care am învățat poezia adâncurilor și alfabetul ascultării
căutarea locului fântânii era un ritual magic și începea cu o rugăciune pe care o rosteam amândoi cu ochii întredeschiși o privire îndreptată înlăutru cealaltă înfiptă în pământul reavăn și așteptam până când cerul se îngâna cu freamătul uruitor din adâncuri
apoi meșterul hașura trasee nevăzute pe suprafața cercetată în cele mai mici detalii uneori se rostogolea și lua pulsul pământului asculta cu urechea lipită de țărână îmi spunea că apele au în adâncuri daimoni care comunică doar cu meșterii de fântâni prin cuvinte-evenimente
prima lopată de pământ din locul ales era aruncată în înaltul cerului iar eu urmăream cu privirea boabele de chihlimbar rostogolite cu fire de praf în jurul nostru și îmi frecam de bucurie palmele transpirate numărând în gând dangătele clopotelor de la biserica din sat
în timp ce puțul de apă înainta zi de zi iar eu trăgeam meșterul cu ochi de smarald de sfoara strânsă în jurul unui par parcă simțeam că începeam să comunic tot mai frenetic și cu nesaț cu natura sonorizată de clipocitul adâncurilor prin cuvinte-evenimente
după ce sfârșea de montat ciutura zveltă și neagră meșterul de fântâni îmi măsura cu grijă umbra cu o trestie subțire și fragilă prin care auzeai cântând singurătatea și visul unui destin în pragul înmuguririi și o zidea în cilindrul de piatră și mortar făcându-mi o cruce în dreptul inimii
meșterul de fântâni a plecat dincolo dar acum știu orașele au daimoni de orașe în adâncuri fântâni adânci de memorie și vieți spectrale satele au daimoni de sate în adâncuri fântâni adânci de memorie și vieți spectrale inima mea are daimoni de inimi în adâncuri fântâni adânci de iubire și memorie
cuvintele au daimoni de cuvinte în adâncuri fântâni adânci de înțelesuri și memorie pulverulentă
Suceava, 2 mai 2020
ДЖОБНИЯТ ЧАСОВНИК
Срещнах те, когато светът беше огромна стая за реанимация, безпокойство и отчаяние ни свързваха с една и съща кислородна тръба, няколко книги и позлатен джобен часовник, подарен от дядо ми по майчина линия, когато завърших гимназия
бяхме две вибриращи минутни стрелки, синхронизирани от Ерос
мислехме, че вселената е Божи джобен часовник и небето – свод от еленови кожи, съшити заедно, докато нашите лица-близнаци трескаво се търсеха в бързите и завихрени потоци на Карпатите
бяхме две вибриращи минутни стрелки, синхронизирани от Ерос
но вместо с лица – вселената беше пълна с маски, целувките бяха опушени дупки, в дебелата им тъкан приятели умираха наоколо, хвърляни в черни найлонови торби, погребвани без корони – като мъченици през първите векове
бяхме две вибриращи минутни стрелки, синхронизирани от Ерос
извън всяка страст и всяка илюзия, за която разказваха, ние упорствахме на разговорите си с ангелите, рецитирахме древни молитви, песнопения за прогонване на демони с трескави чела, стегнати в златни нимби
бяхме две вибриращи минутни стрелки, синхронизирани от Ерос
Срещнах те, когато светът беше кула, разцепена от мълния – с изоставени огледала, в които още живите спят, но успяхме да превърнем страданието в любов, когато се погледнахме – Божият часовник спря да бие
бяхме две вибриращи минутни стрелки, синхронизирани от Ерос
Сучава, 7 май 2020 г.
Превод – Гергана Златкова
THE POCKET WATCH
I met you when the world was a huge resuscitation room and anxiety and despair connected us to the same oxygen tube a few books and a gold-plated pocket watch donated by my maternal grandpa at the end of high school
we were two trembling minute hands synchronized by Eros
we thought the universe was God’s pocket watch and the sky a vault of suede sewn together as our twin faces feverishly searched for each other in the buffeting and swirling torrents of the Carpathian Mountains
we were two trembling minute hands synchronized by Eros
but instead of faces the universe was full of masks the kisses were smoky holes in their thick fabric friends were dying all around and thrown in black plastic bags buried without crowns like martyrs in the first centuries
we were two trembling minute hands synchronized by Eros
abandon any passion and any illusion we were told but we stubbornly talked to the angels reciting old prayers and medieval songs to ward off demons with hot foreheads gripped in gold halos
we were two trembling minute hands synchronized by Eros
I met you when the world was a tower struck by lightning with abandoned mirrors in which the undead lay down to sleep but we managed to transmute suffering into love when we looked at each other God’s watch stopped beating
we were two trembling minute hands synchronized by Eros
Suceava, May 7, 2020
English version – Constantin Severin&Slim FitzGerald
CEASUL DE BUZUNAR
ne-am întâlnit când lumea era o imensă cameră de reanimare de același tub de oxigen ne legau anxietatea și disperarea câteva cărți și un ceas de buzunar cu capac de aur dăruit de bunicul matern la absolvirea liceului
eram două minutare vibrante sincronizate de Eros
credeam că universul e ceasul de buzunar al lui Dumnezeu iar cerul o boltă din piei de căprioare cusute cap la cap și ne căutam cu înfrigurare chipurile îngemănate în torentele repezi și învolburate din Munții Carpați
eram două minutare vibrante sincronizate de Eros
dar în loc de chipuri universul era plin de măști săruturile erau găuri fumegânde în țesătura lor groasă prietenii mureau în jur și erau aruncați în saci negri de plastic înmormântați fără coroane precum martirii în primele veacuri
eram două minutare vibrante sincronizate de Eros
abandonați orice pasiune și orice iluzie ni se spunea dar noi ne încăpățânam să stăm de vorbă cu îngerii rostind vechi rugăciuni și cântece medievale de alungat demonii cu frunțile înfierbântate strânse în cercuri de aur
eram două minutare vibrante sincronizate de Eros
te-am întâlnit când lumea era un turn retezat de trăznet cu oglinzi părăsite în care-și făceau culcuș strigoii dar noi reușeam să transmutăm suferința-n iubire și când ne priveam ceasul lui Dumnezeu înceta să mai bată
The Romanian Cultural Institute invited me with a solo show of painting, „The Archetypal World”/„Il Mondo Archetipico” at the big gallery of the Romanian Institute of Culture and Humanities Research in Palazzo Correr, Venice between 3-10 April, 2023.
At the opening from the 4th of April, the exhibition was inaugurrated by the director of the Romanian Cultural Institute in Venice, the historian Cristian Luca and was presented by the well-known curator Adina Rențea, the writer Lia Faur, the art journalist Ana Arsinca from the art magazine „Propagarta” in Bucharest and by the Italian writer and translator Monica Guerra, the president of the Association Independent Poetry.
During one week, the exhibition was visited by over 500 art lovers from 35 countries and I have spent a wonderful time to answer their questions, to tell them more things about my new art concept/movement, the archetypal expressionsim and about the Romanian art and culture.
The director Cristian Luca published on the site of the Romanian Institute for Culture and Humanities Research a short but relevant review of the event, one of the most important for my artistic career:
„Inauguration of the suggestive contemporary art exhibition “The Archetypal World” by Romanian artist Constantin Severin, curated by Adina Renţea, on Tuesday, 4 April 2023, at the Gallery of the Romanian Institute of Culture and Humanistic Research in Venice. The bright colours of Constantin Severin’s works, the cheerful and stimulating colours that enhance lucidity, the ancestral female representations, the mythical-symbolic contents that emphasise prehistoric anthropomorphic figurines symbolising fertility, longevity, wisdom, transport us into the Romanian artist’s fantastic universe. Constantin Severin uses a timeless artistic language, made of concepts, perceptions, colours, in which he weaves symbolism and meanings to tell the present and represent the future. The artist’s sensitivity, expressed through strong chromatic content, accentuates the power and suggestiveness of his paintings. Liveliness and chromatic exuberance take the form of symbols, ancestral archetypes, that cross time and are interpreted and depicted in an exemplary manner by the Romanian artist, constituting his pictorial interpretation of existence. The inauguration was attended by the artist Constantin Severin and the curator of the exhibition, Adina Renţea; the poetess, publicist and essayist Lia Faur, associate professor at the University of the West ‘Vasile Goldiş’ in Arad and lecturer in Romanian Language and Literature at the Romanian Language Institute of Bucharest at the University of Udine; the writer Monica Guerra, president of the Independent Poetry Association, curator of poetry presentations and workshops; the young and talented journalist Ana Arsinca, editor and author of the magazine Propagarta. Consecutive interpretation was provided by Arch. Paolo Tomasella. In addition, the head of the Romanian Institute of Culture and Humanistic Research in Venice spoke with an introductory greeting.”
A short video with the exhibition „The Archeytpal World”:
Happy and honoured as a winner of the International Poetry Award „Aco Karamanov”-2022 together with the great Brazilian poet Jose Eduardo Degrazia. The organizers published our poetry joint book (see the cover) in English and Macedonian (translated by the poet Daniela Andonovska-Trajkovska)languages. It’s a honour and a joy to have my name connected for ever to the teenager genius-hero poet Aco Karamanov, a symbol of Macedonian and European poetry.
Here is the official statement:
After the announcement of the open call for the International Aco Karamanov Poetry Award 2022 by the Council of the 49h edition of the International Karamanov Poetry Meetings and the Center for Culture “Aco Karamanov” – Radovish, North Macedonia, Borche Panov and prof. d-r Daniela Andonovska-Trajkovska – both poets and selectors, had a very difficult and responsible task to select the best poets among 179 entries submitted for the award from all around the world. In the first phase of the selection process, 43 entries were chosen – all from renowned and excellent authors from many countries of the world. Therefore, the Council of the 49h edition of the International Karamanov Poetry Meetings decided to publish an Anthology of Poetry in Macedonian and English language – a special selection of poetry by these extraordinary poets (given in alphabetical order):
Adel Khozam (UAE)
Ali Al-Hazmi (Saudi Arabia)
Alicia Kuberska (Poland)
Alvaro Mata Gullie (Costa Rica)
Anton Baev (Bulgaria)
Arjan Kalco (Albania)
Balazs Atilla (Romania)
Barbara Gruszka-Zych (Poland)
Beatriz Saavadera (Mexico)
Constantin Severin (Romania)
Elizabeta Bagli (Italy – Spain)
Emilio Paz (Peru)
Ewith Bahar (Indonesia)
Florentina Loredana Dalian (Romania)
Fransico Munoz Soler (Spain)
George Wallace (USA)
Hussein Habasch (Kurdistan – Germany)
Irma Kurti (Albania – Italy)
Jernail Annand (India)
Jose Eduardo Degrazia (Portugal)
Juri Talvet (Estonia)
Kama Sywor Kamanda (Congo)
Mansour Norbakahsh (Canada)
Mariela Cordero (Venezuela)
Marlene Pasini (Mexico)
Masudul Hoq (Bangladesh)
Milica Milenkovikj (Serbia)
Murat Yurdakul (Turkey)
Pankuri Sinha (India)
Rei Berroa (Dominican Republic)
Roberto Marzano (Italy)
Rudra Kinshuk (India)
Sankar Sarkar (West Bengal, India)
Shota Iatashvili (Georgia)
Sue Zhu (New Zealand – China)
Tin Lemac (Croatia)
Tzemin Ition Tsai (Taiwan)
Uday Shankar Durjay (Bangladesh – UK)
Viktor Radun Teon (Serbia)
Xosiyat Rustаmova (Uzbekistan)
Yin Xiaoyuan (China)
Yuray Tolentino Hevia (Cuba)
Zhang Zhi (China)
In the second phase of the selection of the best authors, Borche Panov and prof. d-r Daniela Andonovska-Trajkovska, selected 16 poets who will be awarded with certificates for their accomplishments in the world of literature: Adel Khozam (UAE), Alvaro Mata Gullie (Costa Rica), Constantin Severin (Romania), Elizabeta Bagli (Italy – Spain), Emilio Paz (Peru), George Wallace (USA), Jernail Annand (India), Jose Eduardo Degrazia (Portugal), Juri Talvet (Estonia), Mansour Norbakahsh (Canada), Mariela Cordero (Venezuela), Murat Yurdakul (Turkey), Rudra Kinshuk (India), Shota Iatashvili (Georgia), Yin Xiaoyuan (China) and Zhang Zhi (China). Eventually, the selectors decided that the International Aco Karamanov Poetry Award 2022 should go to: 1. JOSE EDUARDO DEGRAZIA from Portugal for his poetry book “The Condemned Cities” and 2. CONSTANTIN SEVERIN from Romania for his poetry book “The Life of the Painters”. The laureates’ books will be translated into Macedonian language and published by The City Library “Miladinov Brothers” in Radovish.
Radovish, November, 2022 49 INERNATIONAL KARAMANOV POETRY MEETINGS International Aco Karamanov Poetry Award 2022 Selectors: Borche Panov and Daniela Andonovska-Trajkovska
The Alchemical City 